Iesirea deplasată a lui Băsescu de vineri, care a sărit în apărarea familiei, şi a atacat cea mai vizibilă parte a presei, oferă ocazia de a mai scoate la lumină din mizeria făcută de “câinele de pază a democraţiei”.
“Pe vremuri” se vorbea despre obiectivitatea jurnalistului. Etica presupunea că acesta nu îşi va exprima opiniile personale şi va prezenta doar faptele. Manualul (indiferent de cine este scris) încă mai vorbeşte despre intervievarea tuturor părţilor implicate într-un conflict. Adică, oricât de absurd ar părea pentru unii, te duci pe la fiecare şi îi ceri părerea, iar la final prezinţi realităţi, fapte. Publicul este suficient de inteligent ca să tragă propriile concluzii, nu trebuie să i le bagi tu pe gât.
Acesta este doar una dintre regulile pe care presa din zilele noastre le-a uitat. Motivând presiunea timpului, ziariştii noştri aruncă pe piaţă ştiri şi uită să le şi verifice sau să vadă contextul în care s-au produs evenimentele. Îţi arată un singur unghi, ştirea doar dintr-o parte şi apoi îi cheamă pe analişti sau mai rău, pe politicieni să umple golurile.
Iar aceştia vin în hoarde. Personaje expirate (de la partide aflate sub marja de eroare) care nu spun decât aceleaşi lucruri indiferent de subiect. Aceiaşi politicieni vorbesc zilnic la Realitatea despre: sănătate, pensii, fiscalitate, agricultură, hipermarket-uri, minorităţi, încălzire globală şi orice altceva le propune eternul moderator Răzvan Dumitrescu. Un om capabil să-i întrerupă perfect atunci când vine vorba de publicitate, dar incapabil să le atragă atenţia atunci când manipulează sau pur şi simplu mint cu neruşinare. Nu vreau să-l suspectez de rea credinţă, dar tot ce-mi mai rămâne este să-l suspectez de necunoaştere, proastă documentare şi incompetenţă.
La celălalt post de ştiri, Antena 3, direcţia politică nici nu mai trebuie intuită. Oamenii de acolo ridică la rang de eveniment toate ieşirile unui partid de 2% ajuns accidental în Parlament. Şi cum PC-ul nu îţi poate ţine tot programul, restul este dedicat atacării lui Băsescu. Şi aici se ridică aceeaşi problemă. De multe ori: invitaţii mint, manipulează sau prezintă doar jumătăţi de adevăr! Moderatorul nu intervine şi oamenii înghit gogoaşa.
Am oferit doar aceste două exemple pentru că posturile de mai sus atrag zilnic atenţia puţinilor români ce mai sunt încă interesaţi de politică. Pentru că, dacă nu ştiaţi, românii preferă în proporţie de 57% ştirile de divertisment şi cu vedete. Politica este pe locul trei, după sport, şi se ţine tare doar pentru că este mai interesantă decât economia şi cultura (Eurobarometru nr.67).
Şi cu toate acestea, ziaristii au sarit ca arşi pentru că cineva le-a pus la îndoiala etica şi bunele intenţii. Da, preşedintele a avut o ieşire deplasata, dar din nefericire afirmaţiile sale sunt adevărate. Iar credibilitatea breslei nu este ştirbită de Băsescu ci de propriul comportament.
Completare:
Pentru cine nu a înţeles, consider ieşirea lui Băsescu la adresa jurnaliştilor una deplasată. Limbajul folosit a fost forţat şi nepotrivit, chiar şi pentru stilul său. Era de aşteptat să folosească ceva mai multă cumpătare care să demonstreze că nu are aceeaşi abordare violentă şi în privinţa problemelor statului.
Oricum, nu pot să nu remarc cum cuvântul “tonomate” a prins la public şi cum violenţa manifestării a aprins această polemică legată de presă.
