Speriati de de posibilitatea rapirilor, accidentelor sau agresiunilor, parintii prefera sa-si tina copiii in casa la calculator.
Cei mai multi dintre noi ne-am petrecut copilaria in spatele blocului, cu cheia de gat. Aici ne-am facut primii prieteni, am socializat, am jucat fotbal, frunza, flori fete sau baieti si alte jocuri ale caror denumiri nu mi le mai amintesc.
Am crezut ca aceste obiceiuri au disparut din cauza masinilor care au invadat până si spatiul din spatele blocurilor. Aici câte un tembel isi mai încearcă zgomotos franele şi cauciucurile la fel de vechi ca si Dacia 1300 pe care o conduce. Şi chiar dacă el nu şi-ar face de cap tot ar fi imposibil să joci un fotbal printre maşinile parcate pretutindeni.
Se pare ca m-am inselat, iar cele cateva zile în care zăpada a pus stăpânire pe straduţe m-au făcut să caut alte motive. Timp de două zile n-a trecut aproape nici o maşină printre troienele aşternute din belşug. Şi chiar şi acum, maşinile trec cam una la oră pentru că sunt puţini aceea care se încumetă pe o stradă care n-a văzut lamă de plug vreodată.
Şi dacă se spune că zăpada este bucuria copiilor şi a câinilor, atunci anul acesta, la mine în cartier s-au bucurat doar câinii.
A fost o zăpadă fără cazemate, fără oameni de zăpadă, fără bătăi cu bulgări, fără copii. A fost o zăpadă tristă, cu blocaje, cu primari care se bat cu pumnul în piept şi cu bolnavi care au nevoie de dializă.
Copiii au stat în casă la televizor şi la calculator, acolo unde părinţii îi ştiu în siguranţă şi unde efortul de a-i supraveghea este minim.
